L-am avut când n-avea loc în suflet de mine

17522583_429842907349857_2194281634135977155_n

Credeam că mi-a făcut sufletul praf după ce a încetat să-mi mai răspundă la telefon. Ce proastă eram! Habar nu aveam ce mă așteaptă! Am realizat mai tărziu că n-aveam nici un sentiment față de Leonie. O furtună trecătoare. O aventură. O poveste ce n-a născut nimic în mine.

Și totuși…. de ipocrită ce sunt, uitasem că a născut ceva în mine. Ceva nou. Surprinzător. O nouă latură a mea. Amanta din mine. Pe care am jurat din momentul în care mi-a răspuns căsuța vocală că nu o voi scoate niciodată la iveală din nou. Mi-a pervertit sufletul și a plecat. Nu mi-a păsat. De el. De noi. Dar a durut. A durut să mă transform în cine nu eram. A durut s-o știu pe femeia aceea frumoasă, dormind acasă în timp ce noi ne-mbrățișam într-o partidă deloc năucitoare. Confundam prea mult atracția fizică cu sentimentele. Încurcam prea mult fiorii dăruiți de gândul că cineva îl așteaptă acasă cu iubirea. Și-abia târziu am reușit să înțeleg. Leonie se făcuse pentru mine una cu pământul. Nu exista. De parcă nu și-ar fi îngropat respirația de-atâtea ori în brațele mele. De parcă niciodată nu mi-ar fi cunoscut cele mai adânci labirinturi ale trupului. De parcă ar fi intrat în mine doar acolo, pe masa din bucătărie. Nicicum în suflet. Îl simțeam tot mai rece, mai defect și gol Îl vedeam tot mai copil și tot mai cuprins de păcat. Nu zăream ce s-a născut în mine însă. Nu realizăm că mi-am pierdut o bună parte din suflet atunci. Atunci când l-am lăsat să mi-o tragă fără rușine, deși acasă-l aștepta cineva. Exact așa cum l-am așteptat eu nopți de-a rândul. Plină de insomnii și de lacrimi.

Ba chiar nu îmi păsa de ea. Doar am fost prima. Îi sărutasem buzele înainte ca ea să îl cunoască și-i mângâiasem pielea când ea nici nu era. Îl așteptasem numai în jartiere când ea habar n-avea de existența lui. Îi ascultasem banalele povești când ea se odihnea în brațele altuia. Eram fără doar și poate pe primul loc. Sau cel puțin așa credeam atunci….

Mi-a scos însă în seara aceea din mine orice educația și societatea mi-a implementat cu privire la cuvântul amantă. Mi-a furat orice idee prestabilită despre femeia care iubește ce nu-i al ei. Îl credeam al meu. În totalitate. Deși nici măcar nu-l voiam.

Era un egoism pur ce se născuse în mine. Îmi doream să îl câștig, să-l văd la ușa mea, să-l zăpăcesc cu mișcări circulare, să-i iau mințile cu vorbele mele, să-l prind în capcana mea și astfel să-i demonstrez ei că am fost prima. Să îi arăt că niciodată nu-mi va putea lua locul. Deși de fapt și de drept…. nici nu-l doream.

La câteva luni după ce a încetat să mă viziteze, mi-a sunat telefonul. I-am recunoscut vocea de la primul cuvânt. Leonie o părăsise. Mă voia înapoi. A lui și numai a lui. Doar noi doi, ca la început. Cu discuții interminabile despre ce-i mai făceau prietenii, cine gătite de mine la miezul nopții, filme numai și numai pe placul lui și sex de proastă calitate. Nu mulțumesc! L-am avut când nu avea loc în suflet pentru mine. Și asta parcă însemnase mai mult. Nu mă puteam vedea din nou în dreapta lui. Și parcă nu mai trezea nimic în mine.

Ce-a lăsat însă în urmă n-a știut nici el, n-am știut nici eu. Mi-am jurat însă că n-o să mai fiu nicicând amantă. N-am să mai fiu nicicând o amantă de doi lei.

 

Amantă fără știre

17554189_431672917166856_5184543708345624746_n (1).jpg

Iasmyn stătea la masa din bucătărie cu sufletul tremurând și buzele a naibii de reci. Gusta când și când dintr-un pahar de vin de proastă calitate și sorbea țigară după țigară de parcă ar fi vrut ca să le facă una cu ea. Avea nevoie de curaj. Avea nevoie de putere. Îi sunase telefonul de vreo două ori, iar el era pe cale să apară. Da, el. Cel care trezea în ea o mână de sentimente și îi punea în brațe numai minciuni. Au avut o relație pasageră, spun unii. Câteva luni bazate pe sex de proastă calitate și discuții banale ce aveau loc de obicei în fața sticlelor de vin. S-a sfârșit și mai prost, spun alții. Cu Leonie la braț cu altă domnișoară mai întreținută și Iasmyn pe partea cealaltă a trotuarului. Când l-a zărit prima dată, credea că viața-i joacă o festă de prost gust. Picioarele îi tremurau și glasul îi era incapabil de orice reacție. Cealaltă era frumoasă. Cu părul negru, lung până în talie și plină de stil. Yasmin părea acum o nevastă din suburbii, încercănată, ridată și plină de defecte. Uitase și de faptul că bărbatul alături de care împărțea patul se  plimba agale cu o alta de mână. Admira doar mersul plin de încredere al tipei și se uita din când în când în reflexia din fereastra magazinul pentru a vedea cât de mică pare ea acum.

Au urmat câteva discuții telefonice obișnuite, urmate de clasicile cuvinte tăioase, vreo două săptămâni de lacrimi și suspine și-apoi gol. Gol. Asta simțea Iasmyn. Poate că nici măcar nu-l iubea. Poate că totul se rezuma la zece minute de dat din fund pe seară și câteva replici siropoase din comedii low-cost. Gândurile acestea au supraviețuit însă până la primul apel telefonic. Era Leonie. Voia să o vadă. Îl apucase dorul de casă, de ea, de tot ce au avut ei doi. Picioarele i s-au înmuiat din nou și fără să mai stea pe gânduri i-a transmis că îl așteaptă.

A bătut la ușă de două ori. Iasmyn s-a dezmeticit și a alergat să-i deschidă, clătinându-se puțin. Vinul ăsta de zece lei își face ce-i drept a dracului de bine treaba. L-a privit în ochi și a simțit că se pierde. Același om. Fără vreo urmă de grijă sau tristețe. Cu buze ce se încăpățânează să zâmbească mereu. Cu glumele în buzunar și cuvintele la pachet.

A tras-o spre el, atingându-i cu palmele sale mari talia. Femeia tremura din toate încheieturile și era mai sigură ca niciodată că nu va reuși să i se mai opună. I-a desfăcut picioarele lungi și a întins-o pe masă.

Poate că nu era totuși o greșeala! Au mai făcut asta de o mie de ori și niciodată nu a simțit că-i un păcat. Poate că domnișoara plină de șarm îi făcuse deja cu mâna. Poate că….

Gândurile s-au oprit când Leonie și-a descheiat șlițul pantalonilor și s-a aplecat cu tot corpul peste ea. Tremura de parcă îl simțea pentru prima dată înăuntru și se prindea de gâtul lui să nu cumva să-l piardă din nou. Leonie o privea cu poftă și din când în când se apleca să îi sărute buzele cu gust de țigară, intrând astfel tot mai adânc în ea. Finalul a fost mai mult decât previzibil, destul de aproape și lipsit de orice farmec pentru Iasmyn. Dar ochii lui! Ochii lui aveau o strălucire aparte pentru care merita să te mulțumești și cu atât.

S-au așezat la masă, unul în fața celuilalt, iar el și-a tras paharul mai aproape.

“A fost bine?”

“Îhî! “

“Ce mai faci? “

“Ce să fac? Muream de dorul tău. În rest, cum știi. Totul devine monotonie. Tu ce faci, Leonie? “

“Am prins și eu un moment să fug să te văd. “

“De unde? “

“De la ea. “

“Care ea? “

“Ea. Cea pentru care ai făcut atâtea crize. “

“Ea….. Ea este încă parte din viața ta? “

“Da. Nu se știe. Probabil pentru puțin timp. Sunt tânăr. Ce mama naibii? Mă leg la cap de pe acum? “

“Și eu? “

“Cu noi e altceva. Ce avem noi nu au alții. Noi avem chimie. Noi ne vrem unul pe altul. Noi vrem amintiri împreună. “

“Vrem sau vrei? “

“Pff, ce tremurai cu tot cu masă! Îți place? “

“Nu-mi place. Nu ești al meu. Ești al ei. Ce cauți aici? “

“Pe tine. Tu ești tu. Ea este ea. Nu amesteca lucrurile. “

A tăcut. Nu știa să mai lege două cuvinte. Era pentru prima dată amantă. Ceva ce jurase că nu o să fie. Ceva ce a urât și i-a provocat greață întreaga viață. Era fix personajul ce o făcuse să sufere de atâtea ori. Era fix femeia despre care mama îi vorbea și-i spunea că nu trebuie să fie. Era pentru prima dată o afurisită de amantă. O afurisită de amantă, fără să știe. Fără să fie avertizată că e pusă să joace un rol nou. Fără să îi scrie cineva câteva pagini de instrucțiuni. Fără să aibă habar cum să iasă din joc. Era pentru prima dată afurisita de amantă a fostului iubit! Era amanta căruia Leonie tocmai i-o trase pe masa la care luau cina cândva în fiecare seară. Era amanta care cumpărase o sticlă de vin de zece lei din banii de asociație. La dracu! Nici măcar o sticlă de vin pentru zece minute de futai n-a meritat! Era amantă de prost gust, plină de răni și defecte. Era tot ce nu și-a dorit vreodată să fie. O nenorocită de amantă!

 

De câte ori amantă?

Amantă. Un cuvânt adorat de unii, blamat de alții și privit cu ură de altele.

AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.

În ce s-a transformat cuvântul este o cu totul altă poveste, iar ce se naște în sufletele noastre când îl auzim ține numai și numai de experiențele prin care am trecut și de oamenii ce ne-au călcat pragurile.

Amanta-i muză, camarad, prieten, mamă, soră, dracul pe pământ, ispită, nebunie și pe lângă toate astea, iubită.

Cartea însumează o serie de povestiri amuzante, triste, pline de pasiune sau sinceritate. Cartea vine în ajutorul celor care s-au regăsit în postura de amantă, a iubitelor și soțiilor ce au văzut amantele ca pe niște femei superioare lor, dar și a bărbaților ce și-au odihnit capul în brațele amantelor sau au visat măcar o dată în viață să o facă.

Nu-i nici poezie, nici artă, nici pagini de vină sau de încercari de a disculpa personajul acesta atât de prezent. E pură realitate a zilelor noastre.

E despre femeia ce și-a plâns în pumni atunci când era înșelată, dar a jucat mai târziu rolul de amantă cu brio.

E despre femeia pe care mama a învățat-o că amanta nu e nimic mai mult decât o curvă și astfel a devenit o soție neputincioasă.

E despre femeia care și-a văzut bărbatul iubit prins în mrejele altei femei și a stat cu mâinile în sân.

E despre femeia care și-a distrus relațiile cu cei dragi pentru a primi de două ori pe săptămână câte o porție de iubire.

E despre femeia care și-a jurat că de mâine nu mai răspunde la telefon, dar a tastat ea numărul .

E despre femeia care a ales să fie o amantă iubită în loc de o soție nefericită.

E despre femeia care și-a recuperat bărbatul din brațele amantei perfecte.

E despre bărbatul care și-a odihnit sufletul lângă femeia interzisă.

E despre bărbatul care și-a iubit și urât amanta cu aceeași intensitate.

E despre bărbatul care a spus măcar o dată în viață: “ De mâine mă despart de ea!”

E despre bărbatul care habar n-avea unde se va ajunge atunci când povestea a început.